„Sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial a deschis calea procesului de sovietizare a României. Dacă pentru o parte a teritoriului românesc (nordul Bucovinei, Basarabia şi ţinutul Herţa), inclus arbitrar în componenţa URSS, acest lucru însemna, în fapt, reluarea comunizării întrerupte de campania militară din 1941, cea mai mare parte a ţării urma să cunoască pentru prima dată efectele imediate ale întreţinerii trupelor sovietice şi, treptat, pe cele ale impunerii modelului sovietic de administrare.
Unul dintre efectele includerii a ceea ce mai rămăsese din România în lagărul socialist a fost foametea în masă, instalată mai ales în estul, nord-estul şi sudul ţării[1], cu primele victime în anul 1946. Pe fondul condiţiilor meteorologice nefavorabile şi al reacţiei tardive a noilor autorităţi, atât în ceea ce priveşte demersurile interne, cât şi cele externe, criza alimentară se transforma în ritm galopant în catastrofă umanitară. Acesta este punctul de plecare cronologic şi politic al volumului „Rädda Barnen şi Securitatea: documente româno-suedeze”, care se ocupă de un episod important, aproape necunoscut, al relaţiilor româno-suedeze.
Prezentând unele acţiuni ale autorităţilor de combatere a foametei, cercetătorul Florian Banu menţiona în articolul „Calamităţi ale secolului al XX-lea: foametea care a devastat Moldova în 1946-1947”[2] că aprofundarea cercetărilor de arhivă urmează să ne edifice dacă ineficienţa a fost premeditată sau a fost rezultatul incapacităţii, nepăsării şi lăcomiei. Documentele încluse în tomul cu numărul cincisprezece din seria Afaceri Orientale[3] sunt în favoarea caracterului premeditat al acţiunilor şi inacţiunilor regimului democrat-popular de la Bucureşti.
Prin acţiune şi inacţiune, după modelul sovietic al utilizării înfometării ca instrument politic, pe care l-am relevat în primele volume din colecţia noastră şi sintetizat în „Imperiul foamei”[4], liderii comunişti români, impuşi sau manipulaţi de Kremlin, au contribuit la instalarea foametei în masă şi la aprofundarea efectelor acesteia sau, astfel cum rezultă din culegerea de faţă, au limitat, întrerupt sau blocat acţiunea umanitară externă, inclusiv pe cea suedeză – una dintre cele mai importante şi eficiente.
În context, trebuie totuşi să notăm că în cealaltă jumătate a Moldovei, din partea stângă a Prutului, care se confrunta în anii 1946-1947 cu o foamete similară, neacceptarea de către autorităţile sovietice de ocupaţie a ajutorului internaţional a condus la amplificarea tragediei, la un număr al victimelor din rândul populaţiei autohtone incomparabil mai mare, de ordinul sutelor de mii.” - fragment extras din Notă asupra ediției
[1] Moldova a fost una dintre regiunile cele mai afectate. Vezi, de exemplu, interviul acordat de prof. Tod Florica, din Brad, la 18 octombrie 2011, Liviei Coroi, din care redăm un fragment: "... Cum a fost atunci imediat după război? / Rău, foarte rău! Eu ştiu când aduseseră copii din Moldova. Şi ei au luat două fetiţe şi un băieţaş. Prima dată nici nu ne-a lăsat să ne apropiem de ei - până nu i-o despăduchiat mama şi cu tot felul de alifii, făcea din unsoare cu ceva sulf, de-i ungea că erau cu râie, ca să nu ne molipsim - abia după ce i-o curăţat ca lumea. Şi sărăcuţii! când i-a pus să mănânce la masă, Doamne iartă-mă! da’ nici nu ştiau să mânce. Mai târziu, când am învăţat despre foametea din Ucraina, foametea dinainte de război, atuncia m-am gândit: Exact aşa or fost şi copiii: Ruxandra, Maria şi Gheorghiţă, pe care i-o adus moşu’ dintre... / Copiii ăştia cum...? / I-o adus cu trenu’ o grămadă de copii săraci. / Deci, organizat, de autorităţi... şi i-o împărţit pe la familii. / Da, sigur. Şi i-o împărţit pe la familii. Nu chiar cu forţa, care or vrut să ieie. Că unii i-or luat să-i pună la muncă, d’apă’ la noi, spun drept, n-aveau ce să muncească, în oraş. Încă o dată vă spun, noi nu am dus-o rău, deşi nu aveam nici noi pâine. Şi încă ceva, până în ’48 or avut prăvăliile lor. După ’48, deci aveam acuma 9 anişori, aproape se termina copilăria asta nevinovată... Atunci am început să o ducem rău, când am simţit şi noi foametea, mai... nu chiar foamete, foame n-am făcut, da’... mai lipsuri. / Dar copiii aceia aduşi din Moldova cam cât i-aţi ţinut? / Nu mai ştiu precis, dar în orice caz cam un an şi ceva, pân-or venit şi şi i-or dus. Când o fost foametea aia? În ’46-47.", în Livia Coroi (coord.), Copilăria de altădată în zona Brad, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2012, p. 127.
[2] http://www.comunism.ro/fisiere/cercetatori/banu/florianbanu.htm, accesat la 22 iulie 2015.
[3] În colecţie am mai apărut: V. Guzun, Marea foamete sovietică, 1926-1936, Baia Mare, Editura Universităţii de Nord, 2011; V. Guzun (ed.), Foametea, piatiletka şi ferma colectivă: documente diplomatice româneşti, 1926-1936, Baia Mare, Editura Universităţii de Nord, 2011; V. Guzun (ed.), Rusia înfometată: acţiunea umanitară europeană în documente din arhivele româneşti, 1919-1923, Târgu Lăpuş, Editura Galaxia Gutenberg, 2012; V. Guzun (ed.), Chestiunea refugiaţilor de peste Nistru: documente diplomatice şi ale serviciilor române de informaţii, 1919-1936, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2012; V. Guzun, Indezirabilii: aspecte mediatice, umanitare şi de securitate privind emigraţia din Uniunea Sovietică în România interbelică, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2013; V. Guzun (ed.), Acţiunea informativă Nichita Smochină: liderul românilor transnistreni urmărit de Securitate, 1952-1962, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2013; V. Guzun (ed.), Emigraţia belarusă, caucaziană, rusă şi ucraineană în timpul celui de Al Doilea Război Mondial: organizarea, activitatea şi orientarea în corespondenţă diplomatică română şi note ale Serviciului Special de Informaţii, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2013; V. Guzun (ed.), Hnat Porohivski: asul ucrainean al Serviciului Special de Informaţii: publicaţii, documente, scrisori şi fotografii, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2013; V. Guzun (ed.), Comandorul Sablin: liderul monarhiştilor ruşi urmărit de Siguranţă şi de Securitate, 1926-1959, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2014; V. Guzun (ed.), Emigraţia albă şi Biserica Rusă pe teritoriul României Socialiste: documente din arhiva fostei Securităţi, 1950-1952, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2014; V. Guzun, Imperiul Foamei: foametea artificială din URSS şi impactul asupra spaţiului românesc, 1921-1922, 1931-1933, 1946-1947, Bucureşti, Editura Filos, 2014; Emigraţia albă şi Biserica Rusă pe teritoriul României Socialiste, 1950-1952, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014; Al. Smochină, Care patrie? Memoriile unui subprefect român în Transnistria, V. Guzun (editor), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014; Al. Smochină, Nichita Smochină: vox clamantis in deserto, V. Guzun (editor), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014; V. Guzun (ed.), Problema transnistreană: trecerea Nistrului şi repatrierea românilor din Uniunea Sovietică: documente de politică internă şi externă, 1941-1944, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2015.
[4] V. Guzun, Imperiul Foamei.., op. cit.